Profesioniștii din guvernul Ponta

Declaratiile de intentie ale lui Victor Ponta, la momentul anuntarii listei cabinetului sau, au fost foarte generoase. Pilonii viitorului executiv ar trebui sa fie profesionalism, onestitate si anticoruptie. Din start insa, componenta cabinetului nu sustine aceste obiective esentiale, dimpotriva.
As vrea si eu sa stiu ce dovezi de comptenta au dat cativa dintre cei propusi de Victor Ponta pentru ministere cheie.
Ce competenta are Andrei Marga pentru Externe? Nu contest profilul universitar foarte valoros al domniei sale, dar nu cred ca el tine loc de expertiza diplomatica. Ni se serveste comparatia cu Andrei Plesu. Nu cred ca apelul la anii '90 este potrivit. La vremea respectiva nu prea existau optiuni intre oamenii cu experienta diplomatica, toti compromisi de o colaboare foarte stransa cu fostul regim. Dupa 22 de ani, lucrurile stau cu totul altfel si nu mai este cazul sa deschidem drumuri deja inchise.
Ce competenta are Titus Corlatean la Justitie, minister cu care nu a avut nicio tangenta? De altfel, Corlatean a acceptat foarte greu acest cartof fierbinte cu care poate sa-si friga mainile rapid, adica pana la viitorul raport de tara, prins intre exigentele CE si interesele penalilor din USL.
Ce competenta are Rovana Plumb pe chestiuni de Mediu, ma intreb? Iar Chitoiu va fi ministru al Economiei, cu unica experienta, foarte modesta in raport cu functia, de sef al ANAF.
Dupa cum numirea in fruntea Educatiei a Corinei Dumitrescu, rectorul unei fabrici private de diplome universitare si o semodocta care scrie in propriul CV "innot" si sustine ca ar fi facut cursuri de Drept International la Universitatea "Standford" (celebra universitate americana se numeste Stanford), mi se pare de-a dreptul o rusine.
Eduard Hellvig, mana dreapta a lui Crin Antonescu, s-a suit peste un minister mamut, fara a avea nicio confirmare profesionala in plus fata de Elena Udrea. Domnia sa nu a avut nicio tangenta cu economia, iar experienta sa manageriala e zero.
Dar problemele nu sunt doar de profesionalism, ci si de moralitate si integritate. Poate cea mai complicata si mai putin cunoscuta este cea a lui Lucian Isar, propus ministru delegat pentru mediul de afaceri. In 2008, Isar, ca vicepresedinte Bancpost, a fost acuzat de implicare intr-un atac speculativ de maxima gravitate asupra leului. BNR a cerut eliminarea din sistem a celor care l-au declansat. Isar si-a pierdut fotoliul de vicepresedinte, a fost mutat pe un post in divizia de clienti corporate, dupa care, intr-adevar, a parasit sistemul.
Victor Alistar are un verdict de incompatibilitate de la ANI, despre care sustine ca ar fi fost infirmat in instanta. Controversa exista si nu pricep de ce, in asemenea conditii dubioase, el era un membru indispensabil al guvernului cu un portofoliu inventat pe genunchi - strategii si relatia cu societatea civila.
Mircea Diaconu este cercetat penal pentru conflict de interese, situatie care nu a impiedicat desemnarea domniei sale la Cultura. Diaconu este acuzat ca, in calitate de director al Teatrului "C.I.Nottara", ar fi favorizat angajarea sotiei sale in functia de regizor la teatrul respectiv. Am tot respectul pentru actorul Mircea Diaconu, dar aceasta suspiciune este incompatibila cu functia pe care este pe cale sa o preia.
De conflict de interese este acuzata si Corina Dumitrescu, ca rector al universitatii Dimitrie Cantemir si reprezentant al societatii civile in CSM. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca Educatia a devenit o afacere de familie cu sotia ministru si sotul presedinte al unei comisii parlamentare pentru invatamant. In plus, Dumitrescu este, ca rector, in proces cu ministerul Educatiei. In 2005 a facut parte din lotul sotiilor de politicieni acuzate ca ar fi intrat in corpul notarilor fara examen.
Cam multe accidente si ciudatenii pentru un guven care se vrea onest si profesionist, model, guvern de campanie electorala. Nu vad niciun pas inainte fata de cabinetul Ungureanu, dimpotrivă.
sursa; http://www.ziare.com/