Românii au fost vânduţi cămătarilor mondiali

Altădată puternică şi unită, azi decimată, dezbinată şi exploatată în fel şi chip, clasa de mijloc este ca un miel care îşi aşteaptă rîndul la abator. Valorile fundamentale sînt aproape desfiinţate, economia preluată ostil, ceea ce ieri era blamabil, azi devine lăudabil. E timpul să ne trezim! Resursele ţării sînt la mîna firmelor de bloc şi în buzunarele chiaburilor autohtoni şi străini. Înainte de lovitura de stat din decembrie 1989 se extrăgeau 22 de milioane de tone de minereu, cu tehnologia amărîtă de atunci. Astăzi, minerii nu mai au identitate socială, iar bogăţiile subsolului au fost înstrăinate cu ajutorul F.M.I. Nici comuniştii, nici legionarii nu au atentat la drepturile fundamentale ale românilor.
Mii de pensionari din ţară, singurii care se mai revoltă, au dat Statul în judecată pentru procedură confiscatorie. Statul a furat de la oameni, băncile i-au furat pe oameni. Trebuie să plătească! Acum zece ani, Argentina a alungat F.M.I-ul, pentru ca, mai apoi, să se afirme ca o adevărată putere economică. Protejate de legislaţie, în spatele ghişeelor, băncile prezente pe teritoriul ţării produc cele mai mari fraude, furturi, infracţiuni şi contravenţii, prejudiciind grav persoanele juridice şi fizice.
Nu puţini directori de sucursale au fugit cu banii clienţilor. Prin serviciile prea secrete şi prin celelalte ramificaţii ale sistemului judiciar, Statul s-a îmbolnăvit de „orbul găinii” cînd vine vorba de evaziunea din sistemul bancar. Băncile, peste patruzeci la număr, care căpuşează populaţia României, la prima mînărie constatată ar fi trebuit arse zdravăn la buzunare şi trimise de unde au venit, domule prim- ministru! Dacă bancherii vor ca românii să le plătească restanţele, Statul trebuie să le ofere slujbe plătite cu 1200 euro pe lună. De nu, să vină bancherii să lucreze în locul lor pentru 80 de lei lunar sau să trăiască fără nici un venit, din care să achite taxele şi impozitele (cele mai multe şi mai mari din Europa), facturile la utilităţi, medicamentele, hrana, creşterea şi educarea copiilor. Atunci bancherii ar protesta în faţa propriilor sedii în favoarea românilor ruinaţi de datoriile crescute fraudulos, odată cu creşterea suspectă a cursului de schimb şi cu desfiinţarea a zeci de mii de locuri de muncă. Statul nu şi-a falimentat acoliţii, nici firmele apropiate, cărora le-a şters datoriile.
Nu lor, ci miilor de români daţi afară de la lucru, condamnaţi la mizerie şi foame, trebuia să li se şteargă datoriile. Degeaba îmi bat gura, acesta este falimentul controlat al naţiunii. Mă întreb cîte parale au luat unii ziarişti de la bănci şi cîte parale fac ei, ca oameni, de au trecut în tabăra cămătarilor, ieşind iarăşi la atac cu articole ameninţătoare. Cu cît i-au plătit firmele de recuperare, pardon de cămătărie, pe asemenea ziarişti, ca să-i sperie şi să-i ameninţe pe români? Sînt sigură, vom citi în curînd în aceleaşi ziare despre falimentul băncilor şi fuga lor din România. Dacă recuperatorii au epuizat intimidarea şi ameninţarea, iar românii nu-şi pot jupui pilea să le-o dea, probabil le vor tăia cîte un deget şi le vor duce băncilor trofeu, ca în filmele cu mafioţi. Recuperatorii se bazează pe intimidare, ameninţare, pe naivitatea sau neputinţa clientului. Firmele de recuperatori nu au bază legală, sînt o altă reţea de trîntori care se pricopsesc din alchimia haosului şi hoţiei, din firimiturile de la massa bancherilor şi din teama sărmanilor. În multe cazuri, aceste firme represive apelează la rîndul lor la executorii judecătoreşti, care îi refuză, conştienţi că de la românul falimentat de stat nu se mai poate recupera nimic. Colecta fărădelegilor la bugetul băncilor şi al statului ar trebui să devină obiectiv strategic al guvernului. Domnule „prim”, băncile le-au întins numeroase capcane românilor neprotejaţi de lege, care se schimbă după „ingineriile financiare” ale Puterii. România nu are nevoie de atîtea bănci pe teritoriul ei! În vechiul regim, fiinţa o singură bancă pentru popor – C.E.C., şi nici vorbă de fraudă. Milioane de români şi-au cumpărat, pe cînd economia ţării duduia de sănătate, case cu împrumut de la CEC, cu rate şi dobînzi mai mult decît rezonabile.
„Băncile nu mai dau credite”, anunţă presa cumpărată de bancheri. Foarte bine, nici românii nu sînt nebuni să mai ia credite, chiar de ar mînca pîine cu ceapă şi ar bea numai apă. Aşa încît băncile ar trebui să îşi ia lumînări pentru înmormîntare şi parastas şi să suporte efectul şomajului, al sărăcirii şi fraudării clienţilor. Spuneţi NU împrumuturilor, dragi români! Îmi vine să-i plîng pe şefii de bănci. Nu le mai dădeai de nas, aveai nevoie de programare ca să discuţi cu un şef de sucursală. Iar ofiţerii de credit, bine instruiţi, mai-mai să-i ducă acasă cu maşina pe clienţi, doar îi vor convinge să mai ia un împrumut sau să deschidă cont la ei. Am un sfat pentru bănci: să-şi recupereze creditele restante, mă rog, neperformante, şi banii virtuali de la angajaţii lor, începînd de la directori pînă la ofiţerii de credit, care le-au băgat clienţilor pe gît comisioane şi dobînzi crescătoare pentru suma împrumutată, care de la an la an s-au dublat, triplat, au crescut de patru, de cinci, de şase ori. Un calcul isăresc fraudulos a făcut ca românii cinstiţi să fie vînduţi cămătarilor mondiali. Dobînzi extrem de mari, dobînzi frauduloase la dobînzi, comisioane de întîrziere, comisioane la comisioanele de întîrziere! O datorie de 500 de euro a devenit una de 5.000 de euro. Doar 10% din datoria creată artificial reprezintă împrumutul. Instituţionalizînd cămătăria, Guvernul a manifestat „grijă vitală“ faţă de popor! Asta e partea ilegală şi hidoasă a capitalismului românesc: chiar dacă nu mai vrea cetăţeanul să se împrumute, statul se împrumută în numele lui. Şi mă refer la datoriile făcute de statul român pentru bunăstarea Puterii, care doarme cu somn de intenţie, astfel ca străinii care au mituit-o să secătuiască şi mai mult naţiunea. Marea problemă e că rasa degenerată a Puterii de după 1989 a distrus absolut orice activitate economică productivă şi, odată cu aceasta, nucleele sindicatelor muncitoreşti, de care se temeau, transformînd România într-o colonie de bănci, mall-uri, market-uri, farmacii, cu o populaţie sărăcă, îngropată în datorii. Ce se va întîmpla cînd nu va mai fi nici un obiectiv economic de furat, pardon, de privatizat? Probabil, se va trece la privatizarea organelor interne ale românilor. Preambulul acestei operaţii se numeşte „card de sănătate“.
Aruncaţi o privire şi în curtea Institutului „Cantacuzino“, singurul producător de seruri şi vaccinuri, devenit pricină de sfadă. Sînt interese mari în joc, iar terenul de sub el valorează milioane de euro, de dolari, nici eu nu mai ştiu. La naiba cu toate vaccinurile! Fie că le producem sau le importam, tot un atentat la sănătatea cetăţeanului sînt. Însă, institutul, cîrpit şi improvizat în cei 20 de ani de capitalism, nu trebuie desfiinţat din cauza invocatei lipse de rentabilitate. Doar nu e o fabrică de pioneze, inutilă economiei de tîrg, şi trebuie demolată! Ba că nu e la standarde europene, ba că nu are prestigiu, ba că nu e competitiv. Aiurea! Se dă cu praştia pentru că stă pe un teren de aur în centrul Capitalei. La mijloc sînt mari interese imobiliare. Ce importanţă are cercetarea ştiinţifică pentru rechini? În fapt, se urmăreşte anihilarea totală a Cercetării în România. Vor distrugerea institutului, ca să îmbogăţească companiile farmaceutice străine şi pe rechinii imobiliari. Uriaşe sînt mizele şi scandalurile acestui an electoral, iar Puterea se poartă ca la uşa cortului. Guvernarea poporului se reduce la interese de partid şi de clan. Demagogie, duplicitate, ipocrizie, populism. Mult clamatul interes naţional a ajuns un focar de corupţie parafat de Justiţie. Vezi scandalul numirii judecătorilor Biroului Electoral Central, al votului uninominal pur, al revizuirii Constituţiei, al retrocedării proprietăţilor naţionalizate, al revocării Robertei Anastase din fruntea Camerei Deputaţilor, de furat voturi, al demisiei şefului de la ANAF. Ultimul, o rocadă menită să distragă atenţia de la afaceri necurate. Dumnezeu şi-a întors faţa către români? Se demite. Se promite. Se numeşte pionul, un avocat bogat, priceput la tranzacţii, gata să relanseze piaţa imobiliară, astfel ca metrul pătrat de teren în Capitală şi în ţară să coste cît la Monte Carlo. Aferim, chiaburule! Ex-ministrul mititel a fost demis prin telefon de către premier, actualul, însuşindu-şi lecţia, îl demite tot prin telefon pe şeful ANAF. Nu-i bai, cel din urmă a avut grijă să-şi înfiinţeze un post la Direcţia de Verificare a Marilor Averi. O funcţie mai mică în grad, însă pe o leafă mai mare în aceeaşi instituţie. Schimbarea şefului ANAF, citat în dosare de corupţie, devenise necesară pentru Putere. Fiind an electoral, situaţia risca să explodeze, cu consecinţe devastatoare. El ştia totul despre maşinăriile finanţării costisitoare a campaniilor electorale. De aici compromisul. Demiterea de faţadă şi recompensa pentru tăcere: şefia Departamentului de Control al Marilor Averi. Chipurile, alungat de la stînă, lupul a fost numit paznic pe acelaşi imaş, la mioarele bătrîne…http://www.ziarulnatiunea.ro/wp-content/themes/natiunea/images/501x110-v3.jpg