Emil Boc și Scott Walker

Guvernatorul republican din Wisconsin, Scott Walker a devenit simbolul dreptei americane și al revoluției Tea Party după ce a îndrăznit să ia măsuri de reformă cam la 30% din duritatea măsurilor luate de guvernul Boc. Iată cîteva din măsurile care i-au pus lui Scott Walker toată stînga în cap și a făcut din el simbolul dreptei americane:
- reforma ”pensiilor speciale” la angajații statului și reintroducerea, timidă, ce-i drept, a principiului contributivității, reformă care a dus la scăderea cu 8% a salariilor bugetarilor din Wisconsin;
- reforma în domeniul muncii, prin restrîngerea drepturilor de negociere colectivă a sindicatelor;
- sindicatele angajaților la stat nu mai pot cere măriri de salarii peste rata inflației decît dacă o astfel de mărire ar fi aprobată prin referendum de cetățeni (adică contribuabili
– ei sînt cei ce plătesc salariile angajaților statului);
- cotizațiile sindicale nu mai pot fi reținute automat din salariu membrilor de sindicat, pe statul de plată;
- reducerea cheltuielilor bugetare pentru a salva Wisconsin-ul de faliment și trecerea de la un deficit bugetar de 3 miliarde de dolari la un excedent de 300 de milioane.
Sună destul de familiar, nu?
La acestea se adaugă sloganul: Wisconsin is open for business!
Reacția sindicatelor și a stîngii americane la reforme a fost extrem de vehementă, mergînd de la proteste pînă la amenințări cu moartea. În scurt timp, Wisconsin a devenit centrul războiului dintre stînga și dreapta.
Democrații și sindicatele au reușit să provoace alegeri anticipate pentru funcția de guvernator și să-l aducă pe Scott Walker din nou în fața votului popular. Pe 5 iunie anul acesta Scott Walker a cîștigat alegerile anticipate (sau recall election) cu 53.1% la 46.3%, un scor chiar mai bun decît la alegerile inițiale din 2010, cînd a reușit să ajungă guvernator cu ajutorul mișcării Tea Party.
Validarea populară a măsurilor luate de Scott Walker și victoria acestuia în alegerile anticipate din Wisconsin se crede că va declanșa acel tsunami care va mătura de la putere stînga și va facilita victoria lui Mitt Romney în fața lui Obama, în toamnă. De doi ani încoace, din 2010 cînd a fost ales, și 2011, cînd a declanșat reforma statului Wisconsin, Scott Walker este simbolul dreptei americane.
Guvernul Boc a luat același măsuri ca și guvernatorul Scott Walker, numai că mai devreme, mai dure și la un nivel mult mai mare. Aceleași măsuri pe care Germania, Marea Britanie, Spania sau Italia le iau astăzi. A inventat Emil Boc roata? Nu. Poate că aceste măsuri nu au fost ideea lui. Dar el a avut curajul să le promoveze, să le pună în aplicare și să-și asume, alături de guvernul său și de președintele Traian Băsescu, responsabilitatea pentru ele. Uitați-vă ce se întîmplă în restul Europei, uitați-vă ce se întîmplă în America! Cîte guverne europene, cîți prim miniștri au curajul de a lua astfel de măsuri, de a-și asuma responsabilitatea pentru ele? Sînt guverne care se cîcîie speriate pentru tot felul de jumătăți de măsuri soft. Iar liderii lor trec drept cine știe ce politicieni adevărați și fioroși. Scott Walker, singurul care a avut curaj să ia măsuri comparabile, dar ceva mai soft, a devenit simbolul curajului, al bărbăției politice și al dreptei americane. Ce au acești politicieni europeni și n-are Emil Boc? Ce are Scott Walker și nu are Emil Boc? Susținători curajoși, capabili să-și asume responsabilitatea credințelor, principiilor și alegerilor lor. Ne e frică să ne asumăm responsabilitatea propriilor alegeri. De aceea căutăm întotdeauna călduți virgini care nu au luat nicio decizie pentru care să ne simțim noi responsabili.
Dacă România este astăzi suficient de stabilă economic încît să nu se prăbușească sub efectele crizei externe și ale populismelor și incompenței guvernului Ponta, aceasta i se datorează în primul rînd lui Emil Boc, politicianul care a avut curajul să ia aceste măsuri, să-și pună în joc cariera politică, imaginea publică, sănătatea, familia, care a avut curajul să-și asume o responsabilitate pe care extrem de puțini politicieni au curajul să și-o asume.
Toate astea, în condițiile în care ”elitele”, ”high life-ul”, ”liderii de opinie”, chiar alegătorii simpli, nu au o doză minimă de curaj să-și asume responsabilitatea propriilor alegeri. Acum 2-3 ani țipau toți la Boc și dădeau din gură și din mîini cerînd măsuri dure de reformă, astăzi au dispărut ca potîrnichile, ascunzîndu-se în spatele unor non-alegeri confortabile, trendy și care le conservă imaginea publică. L-am împins pe Boc în față și l-am lăsat singur, nu care cumva apropierea de el să ne strice imaginea publică pe care o cultivăm cu un efort demn de o cauză mai bună. Nu numai că l-am pus să scoată castanele din foc dar l-am și reclamat la poliție pentru furt de castane. Și acum așteptăm recompensa pentru civism și bune intenții.
Sîntem lași, inconsecvenți, închipuiți și vanitoși. Le cerem politicienilor să pună totul în joc, să sacrifice totul și atunci cînd, rar, ce-i drept, o fac, îi părăsim ca nu cumva imaginea lor terfelită din cauza deciziilor dure și impopulare să se răsfrîngă și asupra imaginii noastre, a jigodiilor cu ștaif.
Ar trebui să ne fie rușine să-l susținem pe Emil Boc? Ar trebui să căutăm ceva mai trendy, mai soft, care să nu implice decizii curajoase și impopulare? Nu. Categoric nu.
Mergeți mîine la vot și votați! Votați politicieni reali, din carne și oase, care au luat decizii în lumea reală. Votați cu Emil Boc și susțineți-l pe Emil Boc! Convingeți-vă rudele și prietenii din Cluj să voteze cu Emil Boc! Hai, curaj! Că nu e nevoie de foarte mult, ci doar de 0.01% din curajul de care a avut nevoie Emil Boc. Și dacă veți primi un scuipat de la delicații alegerilor confortabile, gîndiți-vă că e doar 0.01% din scuipații pe care i-a primit Boc. PS. În astfel de momente se vede caracterul. Jos pălăria, Monica Macovei!
Nicușor s-a poziționat în două momente grele și decisive de partea stîngii, a antireformiștilor, a sistemului mafiot. A susținut și votat demiterea lui Băsescu în mai 2007 deși CCR stabilise că Băsescu nu a încălcat Constituția. Dealtfel, printre argumentele lui Nicușor pentru demitere nu găsim încălcarea Constituției, dar găsim atacuri la Monica Macovei. În 2009 Nicușor a votat Geoană, adică omul sistemului, și nu al oricărui sistem, ci al sistemului condus și reprezentat de SOV, Felix și Iliescu.
Sînt două momente extrem de importante și decisive în istoria noastră imediată. Sînt două momente în care poziționările au fost clare și fără echivoc., în care, pe de o parte, am avut o tabără pro-occidentală, reformistă, anticorupție, pe de altă parte am avut o tabără pro-rusă, antireformistă, pro-corupție. Nicușor a fost de partea celei de a doua tabere.
Dacă Nicușor cîștiga în mai 2007 și în decembrie 2009? V-ați întrebat asta?
Și încă ceva, extrem de important. Abia acum mi-a sărit în ochi. Formularea:
”Va invit sa parcurgeti si sa distribuiti pe listele de e-mailuri si argumentele urmatoare PENTRU DEMITEREA lui Traian Basescu.”
Nu vorbim de un om care crede în ceva și își susține acel ceva, vorbim despre un propagandist, un militant, un răspîndac.
http://inliniedreapta.net/